Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

Wednesday, 14 August 2013
Autor: Juc Olga

O noua intalnire cu marea

 
O noua intalnire cu marea

Un sfarsit de an de facultate, o noua vara si un nou drum spre mare. Trenul Bucuresti-Mangalia e plin ochi. Toata lumea e disperata sa-si gaseasca locul in vagonul de personal, care de care mai incarcat cu valize, genti si saci de dormit. In aer pluteste o euforie, de parca toti ar fugi de rutina in cautarea unei aventuri care sa-i faca sa-si aduca aminte ca traiesc.


In acel moment credeam ca inebunesc din cauza galagiei. Unii cantau, altii se certau, unii se “imprietenisera” cam exagerat cu berea. Vroiam sa dorm, dar numai acest lucru cred ca era imposibil de facut. Insa, acum, dupa o luna de la momentul acela imi aduc aminte si ma surprind ca surad. A fost un moment unic,in care oamenii si-au manifestat fiecare in felul sau bucuria de a evada din Bucuresti, si de a merge spre mare.


Prima zi de plaja a fost minunata, desi cu un inceput nu prea promitator. Plaja din Eforie Nord era impanzita de persoane de toate varstele, care stand pe sezlong, care sub umbreluta, care direct sub razele fierbinti ale soarelui. Dupa 2-3 km de plimbare printre oameni, prosoape si sezlonguri am reusit sa ne gasim un loc accesibil langa mal. Curatenia apei m-a fascinat. Apa curata si racoroasa m-a cucerit imediat. Abia dupa o jumatate de ora am reusit sa scap de sub vraja ei si sa ma retrag la mal. Am stat pe plaja cateva ore bune, si pe acelea mai mult le-am petrecut in apa.


Seara, dupa cum si era de asteptat, in ciuda folosirii cremelor de protectie solara cu factor ridicat, eram toata inrosita, de parca am fost pusa pe rotisor. Dar, acest lucru nu m-a impiedicat sa ies din casa sa ma distrez. Si unde in alta parte puteam sa merg daca nu la celebrul pub White Horse din Costinesti?!


Dintotdeauna am iubit Costinestiul, statiunea tineretului. Aici veneam in taberele de vara cat am fost studenta la fosta facultate. Din pacate, acum statiunea nu mai are acelasi farmec din cauza educatiei oamenilor care vin sa se “relaxaze” aici. Multimea de deseuri si mizerie atat de pe plaja cat si de pe strazile statiunii ma fac sa inteleg de ce Costinestiul nu mai este asa drag oamenilor ca alta data. Din fericire, a mai ramas “White Horse”. White Horse este un pub dragut, cu muzica rock, mai veche si mai noua, cred ca printre putinele locuri din Costinesti care si-a pastrat traditia, si unde lumea se simte bine ascultand pur si simplu o muzica buna la un pahar cu un prieten, sau isi poate cu usurinta face unii noi.


Asa ca am petrecut cateva ore bune in atmosfera plina de energie si rock, pana ce am simtit nevoia de un pic de liniste. Si atunci am mers pentru prima oara cu gasca sa aprindem un lampion pe plaja. Sentimentul a fost unul extraordinar, flacara fiind mare si avand emotii sa nu ne ardem, pentru ca vantul adia destul de slab si nu vroia sa-l ia in aer. Pana la urma a zburat sus-sus, frumos, dupa care s-a stins asemeni unei stele cazatoare. Unii prieteni si-au pus dorinte. Sa speram ca se vor indeplini J!  Am vrut sa mergem si pe la carusel, dar din pacate era inchis la acea ora.


A doua zi de relaxare a fost la fel de frumoasa si animata de voleiul de plaja, de data aceasta jucat in mare, adunat de scoici si cunostinte noi. Iar ca tot am ajuns pe la mare, nu aveam cum sa ratam excursia in Vama Veche. Spre surprinderea noastra, intr-o duminica seara, plaja din Vama Veche era destul de pustie.


Mereu am considerat acest loc ceva altfel, un loc in care poti fi liber sa exprimi ceea ce simti fara a fi judecat de altii, pentru ca toti cei din jur sunt la fel ca tine. Poti dansa descult pe plaja..Poti canta cu voce tare astfel incat sa te eliberezi de anuminte resentimente, sau pur si simplu sa-ti exprimi astfel starea sufleteasca. Poti sa iesi imbracat in cluburile din aer liber intr-un simplu tricou si o pereche de blugi pe care-i ai de 5 ani. Poate ca anume din aceste cauze tinerii iubesc asa mult Vama, iar altii o  si pomenesc in melodiile lor.


Dar vacanta luat repede sfarsit si a venit ziua plecarii. Ne facem anevoie bagajele simtind ca inca nu ne este dor de Bucuresti si de agitatie.


Trenul Mangalia-Bucuresti este la fel de plin ca la venire, doar ca de data aceasta toata lumea e linistita, poate un pic trista, pentru ca despartirile de ceva drag sunt mereu neplacute, mai ales despartirea de mare. Si totusi, fiecare are cu el un bagaj de clipe frumoase, chiar daca au fost putine, care ii va bucura un an intreg, pana la viitoarea intalnire.


Vizualizari: 1938 |
   
Acorda stele acestui articol
5 5
Wednesday, 14 August 2013, Olga a scris:
Nu este vorba despre cum v-ati exprimat d-voastra, "sentimentalisme", ci mai degraba de o experienta traita care implica la randul ei si sentimente. Sincer, imi pare rau daca citirea articolului nu v-a adus nici o placere, pentru ca scopul lui este acela de a impartasi o experienta frumoasa cu cititorii. Cele bune, Juc Olga
Wednesday, 14 August 2013, none a scris:
...nostalgii ... vaicareli.... sentimentalisme ieftine...
Adauga comentarii
Campurile marcare cu * sunt obligatorii